Vis mincinos

Simti sarpele ce-l incalzesti la san,

Veninul ce te arde,

Vorbe-nsirate, prostii de gand,

Minciuni sfruntate,

Visul chemat in nopti pustii

Din hauri marginase,

Iel-a pierzaniei dansand

Cu sarutari suave pe pielea ta gingasa?

 

Ma chemi in somn gemand cu soapte,

Hoata de suflete ma strecor tiptil in noapte

Sa-ti tulbur visele cu amintiri desarte

Uitate intr-un scrin pe-o pagina de carte.

 

Credinta nu-ti pot da in baiguiala stinsa,

Durerea ce ma arde e lacrima prelinsa,

Sclipirea ochilor, clipa impietrita

De adevar bizar, minciuna mi-e iubita?

Ochii vad ce sufletul arata

Si mintea incetosata de logica gandirii

Aspru verdict rosteste in numele iubirii:

,, Visul frumos strecurat in noapte

E doar o minciuna cu dulci soapte…,,

Alerg

Alerg după o himeră,
Un vis nebunesc,
Privesc în urma mea
Nu mă mai regăsesc.

Alerg spre un gând
Ce vreau să îl pătrund
Dar totul e-n zadar,
Se ascunde. Unde? N-am habar.

Alerg către o lumină,
Cu cât ajung la ea
Se stinge-n întuneric
Să nu o văd că-i stea.

Alerg de mine însămi
Pe spini de trandafiri,
Petale ofilite... a unei mari iubiri.

Stingere

Mă cuibăresc la pieptul gândurilor tale
Oscilând între vis şi prezent,
Timidă, tremurând, bat la poarta sufletului tău aşteptând.

Aud un ecou slab de departe
Ticăit al inimii vii,
Mi-e de ajuns să ştiu doar că bate
Şi mă-ntorc în stihii.

Undeva, în noapte, o micuţă stea
Pâlpâie stinsă, fragilă peruzea,
Privind-o atent vezi inima mea
Trandafir deschis către un larg abis.

Atinsă doar cu un gând,
Se stinge arzând în hăuri pustii
Zadarnic chemând lumina ta!

Romanţă dintr-un port

Tânguie trist un trubadur
Prin portul fantomatic,
Siluete negre prind contur
În lumina lunii, enigmatic.

Păşesc tăcuţi în urma lui
Doi tinerei lunatici,
Împrăştiind aure vii
Prin portul zigomatic.

În lumina palidei văpăi
Corăbii călătoare
Stau acostate lângă chei
Ca porturi-n aşteptare.

Tânguie trist un trubadur
Iubiri demult pierdute,
Popasuri, vise şi speranţe
În bătrâne porturi uitate.

Durerea

M-ascund în lumea mea de gânduri
Cocoloşind la piept durerea,
Copil flămând cu chip hidos
Ce-şi trage-adanc din mine seva.

M-a-nvăluit în umbra ei
Liană-ncolăcindu-mi trupul,
M-am transformat în simbiot şi răni deschise,
Doar lacrimi ploi mai ud acum
Focul durerii încă nestinse.

Totul în mine-i amortit
Însă, timid, o rază blândă de departe
Firav mângâie uşor,
Cu a sa caldă lumină
Un biet suflet muritor.

Dorinţă

Aş vrea să te strâng
La pieptul meu obosit,
Dar probabil că ţi-aş opri răsuflarea
Şi m-ai respinge să respiri.

Aş vrea să m-oglindesc
În ochii tăi sclipitori
Însă, precaut ţi-ai întoarce privirea
Să nu-ţi iau lumina.

Aş vrea să te simt
Cu trupul meu arzând,
Sărutările mele calde să-ţi mângâie pielea,
Dar te-ai retrage speriat
Să nu-ţi fur inima.

Of, multe aş vrea!
Tu însă doar ai să mă răneşti
Căci inima mea e-n mâinile tale,
Ce strâng cu putere firava bătaie
Dezamăgit de iubire.

Metamorfoză

O picătură de răgaz
Atât cer timpului să-mi dea,
Frântură de secundă
Într-un bol de univers.

Bântuită de griji
Alerg contra timp
Să prind ziua de mâine,
Dar uit s-o trăiesc pe cea de azi.

Din depănat de s-ar opri
Ş-al vieţii ghem nu s-ar roti,
Timpul ar sta în loc
Şi eu m-aş odihni.

,, -Oglindă, oglinjoară,
Pot face timpul să dispară? ,,

Imagine tremurândă,
Ceaţă aburindă,
Ca un gând zburând
Oglinda-mi vorbi murmurând:
,, -Veşnic timpul rămâne,
Tu pieri în uitare! ,,

Mă scrie viaţa

Mă scrie viaţa
Poveste uitată-ntr-un scrin,
Cuvinte scrise, imagini şterse-ntr-un album,
Mă răsfoieşte timpul
Grăbit şi efemer,
Ce-i pasă lui că azi am devenit ieri?

Mă scrie viaţa
Imagine-n oglindă,
Frânturi de amintiri a unei mari iubiri,
Mă scrie viaţa
Cu brazde-adânci, urlând,
Pământul se deschide
Sorbind din mine flămând, flămând.

Sarcasticul

Sub un munte de sarcasm
Şi hohote în râs,
Zace un guru samaritean ne-nţeles.
De lume nici că i-ar păsa
Căci sigur e de sine,
Ba, peste bot le-o dă când vrea
Cum ştie el mai bine.

Are mereu-n cuvânt de spus
Ce-i râcâie pe alţii,
Dar sus pe-o treaptă el e pus
De experienţa vieţii.

Bieţi ignoranţi cerşind păreri
Sarcasticul i-atinge,
Căci a gustat plăceri, orori,
Şi poate acum prezice.

Lăstar curat eliberat de îngrădiri morale,
Trăieşte sigur în păcat
Râzând în barbă, sacadat,
De proşti şi haimanale.

Iluzii

Am crezut în iubire,
Iluzie crudă.
De dor şi durere
Mi-e inima frântă.

Mă mint în tăcere
Că mai simt mângâiere,
Dorinţe arzând,
Iluzii clepsidră se scurg
Rând pe rând.

Plutesc în lumină, vie idee,
M-amăgesc în himere
Că veşnic voi fi pe pământ,
Dar nu-s decât nisip de iluzii
Duse de vânt.

 

Sălăşuiesc

Sălăşuiesc în noi deopotrivă
Furtuni şi ploi şi-o rază de lumină,
Minciuni şi adevăruri crude,
Iubiri, trădări, incertitudini multe.

Sălăşuiesc în noi teama de zbor,
De viaţă şi de moarte,
Iubiri ce pier în timp
Deşertăciuni amare.

Sălăşuiesc în noi inimi pustii, frânte,
Singurătăţi în doi, cuvinte nerostite,
Surâsuri line, lacrimi ce curg şiroi,
Ne ascundem după măşti
De noi, de noi.