Sarcasticul

Sub un munte de sarcasm
Şi hohote în râs,
Zace un guru samaritean ne-nţeles.
De lume nici că i-ar păsa
Căci sigur e de sine,
Ba, peste bot le-o dă când vrea
Cum ştie el mai bine.

Are mereu-n cuvânt de spus
Ce-i râcâie pe alţii,
Dar sus pe-o treaptă el e pus
De experienţa vieţii.

Bieţi ignoranţi cerşind păreri
Sarcasticul i-atinge,
Căci a gustat plăceri, orori,
Şi poate acum prezice.

Lăstar curat eliberat de îngrădiri morale,
Trăieşte sigur în păcat
Râzând în barbă, sacadat,
De proşti şi haimanale.