duminică, 15 ianuarie 2012

Istoria nodurilor

Suntem un popor inzestrat cu simtul frumosului si din generatie in generatie s-au transmis numeroase tehnici printre care si tehnica innodatului care face obiectul acestei descrieri. Cuvantul macrame are la obarsie cuvantul arab ,, migramah ,, care inseamna franjuri ornamentale, ciucuri iar in turceste servet cu franjuri, fular. Prin extensie denumirea de macrame a fost data obiectelor care prin innodarea manuala a firelor formeaza un model. Numeroase documente atesta vechimea acestei tehnici, initial folosita in scopuri practice apoi si decorative. Primele reprezentari de noduri decorative au fost gasite pe un basorelief asirian din anul 850 i.e.n. si in mormintele faraonilor. Ca multe alte tehnici de lucru, macrameul de-a lungul istoriei a cunoscut momente de inflorire si declin. In secolul al XIII-lea era dezvoltat la arabi si prin intermediul marinarilor spanioli care au deprins mestesugul de la mauri a ajuns sa fie cunoscut si in Spania, Italia, Franta, Olanda, Anglia, inflorind tehnica in secolele XV si XVI. Urmeaza o perioada de stagnare si regres  dupa care in a doua jumatate a secolului al XIX-lea ia amploare in toata Europa, apoi prin intermediul comertului in India, China si America. Revenind la traditia locala a poporului nostru in lazile de zestre ale strabunicilor s-au pastrat si transmis cuverturi, stergare, saluri, broboade, servete, sorturi de la costume populare decorate cu franjuri in aceasta tehnica, apoi mai recent s-au realizat cordoane, semne de carte, hamacuri, genti etc. Astazi tehnica macrame cunoaste o perioada de inflorire si extindere. Numerosi artisti artizani sau consacrati realizeaza din fire diverse de la matase pana la banala sfoara obiecte variate, bijuterii, panouri monumentale sau tridimensionale, adevarate opere de arta ce dainuie in timp ca expresie a puterii de creatie cu care a fost inzestrata omenirea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu