,,… O oaie, două oi, trei oi...’’ Numără oile, le pierde şirul, o ia de
la capăt. Of, de-ar adormi să nu mai ştie de nimic! Durerea de cap o
chinuie şi gândurile ce dau năvală. Simte că nu mai are aer, deschide
fereastra şi un val rece o izbeşte în faţă luând-o cu fiori reci. Un
tremurat isteric o zguduie şi-o năpădeşte plânsul, întâi în hohote
nervoase, apoi suspine adânci. Mâinile îi alunecă într-o disperată
mângâiere pe burtă şi sfâşiată se prăbuşi în genunchi cu ochii rătăciţi
către tavan. ,, De ce? De ce aşa, Doamne? De ce acum? " Ar vrea să se
cufunde într-un somn adânc, să uite totul. Nu-i decât un coşmar de
noapte şi totuşi nu visează, îl simte, e acolo, mic, firav şi nevinovat
şi tocmai ea vrea să-i facă rău. ,, Cum de-a ajuns în situaţia asta?
ce proastă a fost! '' Nu-i poate spune nimănui zbuciumul ei. La ce bun?
toţi ar condamna-o, până şi el a părăsit-o. Îi vede şi acum privirea
încruntată când i-a dat vestea.
,, Iubitule, eu...noi...am conceput un copil. '' O privi râzând. ,, Hai, dragă, ce glumă mai e şi asta? ţi-am zis că nu mai pot avea copii. '' Privirea ei goală, cu ochii încercănaţi, duşi în fundul capului de atâtea frământări semn că totuşi vorbeşte serios îl făcură să se încrunte. ,, Nu ştiu cu cine ai rămas gravidă, poate cu Sfântul Duh, cu mine în nici un caz! Nici n-ar trebui să-mi vorbeşti de aşa ceva, e problema ta, descurcă-te cum ştii! Cunoşteai prea bine în ce te bagi, între noi nu poate fi vorba decât despre o relaţie bazată pe sex şi atât.'' Nu, nu ştia, ea credea că e iubire. Bâguind umilită şopti stins: ,, doar cu tine am făcut dragoste, te rog, crede-mă! '' Ochii lui o săgetară cu ură într-o expresie pe care nu i-o mai văzuse. O apucă de bărbie şuierându-i printre dinţi: ,, din clipa asta să nu mă mai deranjezi niciodată, ai înţeles? '' Închise ochii auzind doar uşa trântită în urma lui. Simţea cum pământul îi fuge de sub picioare. Ar fi vrut s-o înghită în clipa aia dar nu, era încă la suprafaţă, singură şi copilul ce n-avea grai să se apere de neputinţa lor.
Da, ştia de la bun început că relaţia lor e atipică, blamată de o societate strâmbă, să fie amanta unui bărbat însurat, dar iubirea nu te întreabă ce statut ai, se întâmplă să-ţi acapareze simţurile şi cazi în acel miraj ameţitor din care nu te poţi desprinde decât cu suferinţă. Îl iubea pe bărbatul ăsta ce cu sarcasm i-a întors spatele când avea mai multă nevoie de el umilind-o atât de uşor. Îşi simţea sufletul şi trupul sfâşiat în mii de bucăţi. Trebuia să se adune, să se hotărască ce va face. Îşi dorea un copil, însă simţea că nu e pregătită pentru acest moment. Nu-şi terminase facultatea şi n-avea suficiente resurse să-l poată creşte. ,, Biata mama, câte sacrificii a făcut să pot studia, lumea din sat ne-ar arăta mereu cu degetul: i-a uite-o şi pe fata lui Maria, a plecat la oraş să înveţe carte dar a învăţat doar cum se fac copiii! '' Îi cunoştea bârfitori şi răutăcioşi, oameni simpli care se cred fară de păcat, preocupaţi să judece doar pe alţii de parcă nu toţi suntem supuşi greşelilor şi iertării.
Un sentiment de revoltă o cuprinse asupra acestei lumi cenuşii pe care trebuia s-o înfrunte pentru adevărul ei, dar cel mai greu îi era să lupte cu propriile temeri. Se ghemui iar în pat cu ochii aţintiţi spre geam. O lună plină clipea printre gene supărată parcă. Nu, nu avea puterea să-şi înfrângă demonii, nu era în stare să dea viaţă acum acestui copil. Ce că-i ofere? Dragoste? Nu-i de ajuns, îşi dorea un cămin normal şi un trai decent pentru micuţ, iar ea se zbătea în nevoi. Nu vroia ca şi el să crească fără tată, să îndure greutăţile prin care a trecut cu mama. ,, Săraca, m-a adus pe lume fără a avea puterea de a alege, sacrificându-şi toată viaţa. '' Ah, cum să uite răutatea copiilor la scoală? ,, Eşti o bastardă, tatăl tău a violat-o pe maică-ta de curvă ce-a fost! '' Cum pot fi atât de cruzi? O umileau cu răutăţi până la lacrimi. De câte ori a udat noaptea perna, nici ea nu-şi mai aminteşte. Uneori o auzea din camera şi pe mama plângând pe furiş. Atunci a înţeles că fata venită pe lume dintr-o teribilă faptă, putea să şteargă lacrimile mamei doar cu bucurii. I-a răsplătit eforturile învăţând bine, devenind o eminentă studentă la medicină. Şi dintr-o dată totul pare să se prăbuşească pentru că un suflet nevinovat s-a rătăcit în lumea ei complicată. O durere o săgetă în inimă la un gând. ,, Mama nu trebuie să afle, are şi aşa prea multe griji! ‘’ Măcar el dacă ar fi fost lângă ea s-o susţină moral…nu-l condamna…vestea asta surprinde pe oricine.
Gândurile i se învălmăşau ca nişte frunze rostolgolite de vânt secătuind-o de energie. Lumina zilei răzbi prietenosă pe geam după încă o noapte ce părea că nu se mai termină. Se sculă mişcându-şi greoi paşii spre baie. Din oglindă, o faţă obosită cu nişte ochi mari, adânci, fără expresie o privesc stins. Nu e ea, ci o femeie îmbătrânită peste noapte ce azi joacă un rol care nu i se potriveşte, de călău. La ora zece are programată intervenţia de întrerupere a sarcinii şi ghemul timpului se rostogoleşte cu viteză. Se îmbrăcă mecanic şi apatică ieşi din casă. Taxiul o aştepta cuminte ca dricul ce-şi cară mortul. A ajuns. Totul este pregătit. O asistentă îi explică procedura şi o pune să semneze. ,, Doriţi anestezie locală sau generală? ‘’ Nu vrea să doarmă, oricum e un coşmar ce i se întâmplă, vrea să simtă tot. Se aşează pe masă strângând cu putere mânerele de susţinere ca şi când de acolo îi venea forţa. Doctorul îi face injecţia iar ea priveşte gol spre tavanul alb. Vede nori albi pufoşi plimbându-se într-un dans lin de căluşei . Ah, instrumentele sunt reci şi dure, pătrund cu forţa scormonind violent ca nişte invadatori aducători de moarte. Numără în gând: ,, …o oaie, doua oi, trei oi… ’’ Durerea e atât de vie că o clipă i se taie respiraţia. Acum e rupt şi scos în bucăţi diforme. Revede în minte imagini de pe internet. Da, a vrut să stie ce i se va întâmpla embrionului. Minutele par ani, simte cum răzuie, o dată şi încă o dată . ,, …O oaie, două oi … ’’ Pierde iar şirul. Pluteşte. Se zăreşte întinsă, lividă ca o moartă şi alb, mult roşu, un roşu aprins curat de sânge proaspăt şi nevinovat frânt într-un ţipăt mut.
Gata, s-a sfârşit. Micuţul e acum încă un înger ocrotit doar de Domnul într-o lume poate mai dreaptă şi mai bună. Ridicându-se de pe masă ajutată de o asistentă începu să se îmbrace. O ameţeală dureroasă o făcu să se clatine pe picioare. Nu mai contează, mintea îi este goală, trupul ciopârţit, bucăţi de materie zac într-un morman de gunoi iar sufletul a început să-i putrezescă şi să pută a om păcătos. Afară, o lume pestriţă freamătă şi se pierde prin acest vuiet singură, gârbovită târându-şi paşii împleticiţi către un taxi. Îşi dorea doar să ajungă mai repede către casa cu ziduri tăcute departe de larma străzii. Privi impasibil pe geam şi tresări într-un oftat amarnic. Cerul senin se legăna în spume de nori albi şi pufoşi luând forma unui înger ce într-o îmbrăţişare de aripi cuprindea spre iertare păcatele lumii.
,, Iubitule, eu...noi...am conceput un copil. '' O privi râzând. ,, Hai, dragă, ce glumă mai e şi asta? ţi-am zis că nu mai pot avea copii. '' Privirea ei goală, cu ochii încercănaţi, duşi în fundul capului de atâtea frământări semn că totuşi vorbeşte serios îl făcură să se încrunte. ,, Nu ştiu cu cine ai rămas gravidă, poate cu Sfântul Duh, cu mine în nici un caz! Nici n-ar trebui să-mi vorbeşti de aşa ceva, e problema ta, descurcă-te cum ştii! Cunoşteai prea bine în ce te bagi, între noi nu poate fi vorba decât despre o relaţie bazată pe sex şi atât.'' Nu, nu ştia, ea credea că e iubire. Bâguind umilită şopti stins: ,, doar cu tine am făcut dragoste, te rog, crede-mă! '' Ochii lui o săgetară cu ură într-o expresie pe care nu i-o mai văzuse. O apucă de bărbie şuierându-i printre dinţi: ,, din clipa asta să nu mă mai deranjezi niciodată, ai înţeles? '' Închise ochii auzind doar uşa trântită în urma lui. Simţea cum pământul îi fuge de sub picioare. Ar fi vrut s-o înghită în clipa aia dar nu, era încă la suprafaţă, singură şi copilul ce n-avea grai să se apere de neputinţa lor.
Da, ştia de la bun început că relaţia lor e atipică, blamată de o societate strâmbă, să fie amanta unui bărbat însurat, dar iubirea nu te întreabă ce statut ai, se întâmplă să-ţi acapareze simţurile şi cazi în acel miraj ameţitor din care nu te poţi desprinde decât cu suferinţă. Îl iubea pe bărbatul ăsta ce cu sarcasm i-a întors spatele când avea mai multă nevoie de el umilind-o atât de uşor. Îşi simţea sufletul şi trupul sfâşiat în mii de bucăţi. Trebuia să se adune, să se hotărască ce va face. Îşi dorea un copil, însă simţea că nu e pregătită pentru acest moment. Nu-şi terminase facultatea şi n-avea suficiente resurse să-l poată creşte. ,, Biata mama, câte sacrificii a făcut să pot studia, lumea din sat ne-ar arăta mereu cu degetul: i-a uite-o şi pe fata lui Maria, a plecat la oraş să înveţe carte dar a învăţat doar cum se fac copiii! '' Îi cunoştea bârfitori şi răutăcioşi, oameni simpli care se cred fară de păcat, preocupaţi să judece doar pe alţii de parcă nu toţi suntem supuşi greşelilor şi iertării.
Un sentiment de revoltă o cuprinse asupra acestei lumi cenuşii pe care trebuia s-o înfrunte pentru adevărul ei, dar cel mai greu îi era să lupte cu propriile temeri. Se ghemui iar în pat cu ochii aţintiţi spre geam. O lună plină clipea printre gene supărată parcă. Nu, nu avea puterea să-şi înfrângă demonii, nu era în stare să dea viaţă acum acestui copil. Ce că-i ofere? Dragoste? Nu-i de ajuns, îşi dorea un cămin normal şi un trai decent pentru micuţ, iar ea se zbătea în nevoi. Nu vroia ca şi el să crească fără tată, să îndure greutăţile prin care a trecut cu mama. ,, Săraca, m-a adus pe lume fără a avea puterea de a alege, sacrificându-şi toată viaţa. '' Ah, cum să uite răutatea copiilor la scoală? ,, Eşti o bastardă, tatăl tău a violat-o pe maică-ta de curvă ce-a fost! '' Cum pot fi atât de cruzi? O umileau cu răutăţi până la lacrimi. De câte ori a udat noaptea perna, nici ea nu-şi mai aminteşte. Uneori o auzea din camera şi pe mama plângând pe furiş. Atunci a înţeles că fata venită pe lume dintr-o teribilă faptă, putea să şteargă lacrimile mamei doar cu bucurii. I-a răsplătit eforturile învăţând bine, devenind o eminentă studentă la medicină. Şi dintr-o dată totul pare să se prăbuşească pentru că un suflet nevinovat s-a rătăcit în lumea ei complicată. O durere o săgetă în inimă la un gând. ,, Mama nu trebuie să afle, are şi aşa prea multe griji! ‘’ Măcar el dacă ar fi fost lângă ea s-o susţină moral…nu-l condamna…vestea asta surprinde pe oricine.
Gândurile i se învălmăşau ca nişte frunze rostolgolite de vânt secătuind-o de energie. Lumina zilei răzbi prietenosă pe geam după încă o noapte ce părea că nu se mai termină. Se sculă mişcându-şi greoi paşii spre baie. Din oglindă, o faţă obosită cu nişte ochi mari, adânci, fără expresie o privesc stins. Nu e ea, ci o femeie îmbătrânită peste noapte ce azi joacă un rol care nu i se potriveşte, de călău. La ora zece are programată intervenţia de întrerupere a sarcinii şi ghemul timpului se rostogoleşte cu viteză. Se îmbrăcă mecanic şi apatică ieşi din casă. Taxiul o aştepta cuminte ca dricul ce-şi cară mortul. A ajuns. Totul este pregătit. O asistentă îi explică procedura şi o pune să semneze. ,, Doriţi anestezie locală sau generală? ‘’ Nu vrea să doarmă, oricum e un coşmar ce i se întâmplă, vrea să simtă tot. Se aşează pe masă strângând cu putere mânerele de susţinere ca şi când de acolo îi venea forţa. Doctorul îi face injecţia iar ea priveşte gol spre tavanul alb. Vede nori albi pufoşi plimbându-se într-un dans lin de căluşei . Ah, instrumentele sunt reci şi dure, pătrund cu forţa scormonind violent ca nişte invadatori aducători de moarte. Numără în gând: ,, …o oaie, doua oi, trei oi… ’’ Durerea e atât de vie că o clipă i se taie respiraţia. Acum e rupt şi scos în bucăţi diforme. Revede în minte imagini de pe internet. Da, a vrut să stie ce i se va întâmpla embrionului. Minutele par ani, simte cum răzuie, o dată şi încă o dată . ,, …O oaie, două oi … ’’ Pierde iar şirul. Pluteşte. Se zăreşte întinsă, lividă ca o moartă şi alb, mult roşu, un roşu aprins curat de sânge proaspăt şi nevinovat frânt într-un ţipăt mut.
Gata, s-a sfârşit. Micuţul e acum încă un înger ocrotit doar de Domnul într-o lume poate mai dreaptă şi mai bună. Ridicându-se de pe masă ajutată de o asistentă începu să se îmbrace. O ameţeală dureroasă o făcu să se clatine pe picioare. Nu mai contează, mintea îi este goală, trupul ciopârţit, bucăţi de materie zac într-un morman de gunoi iar sufletul a început să-i putrezescă şi să pută a om păcătos. Afară, o lume pestriţă freamătă şi se pierde prin acest vuiet singură, gârbovită târându-şi paşii împleticiţi către un taxi. Îşi dorea doar să ajungă mai repede către casa cu ziduri tăcute departe de larma străzii. Privi impasibil pe geam şi tresări într-un oftat amarnic. Cerul senin se legăna în spume de nori albi şi pufoşi luând forma unui înger ce într-o îmbrăţişare de aripi cuprindea spre iertare păcatele lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu