Stingere

Mă cuibăresc la pieptul gândurilor tale
Oscilând între vis şi prezent,
Timidă, tremurând, bat la poarta sufletului tău aşteptând.

Aud un ecou slab de departe
Ticăit al inimii vii,
Mi-e de ajuns să ştiu doar că bate
Şi mă-ntorc în stihii.

Undeva, în noapte, o micuţă stea
Pâlpâie stinsă, fragilă peruzea,
Privind-o atent vezi inima mea
Trandafir deschis către un larg abis.

Atinsă doar cu un gând,
Se stinge arzând în hăuri pustii
Zadarnic chemând lumina ta!